copilarind-copil-problema

A fi sau a nu fi…copil problema

Iata cum se adevereste vorba aceea, cum ca de ce ti-e frica nu scapi.

Am ajuns la scoala, clasa pregatitoare, am trecut de la 15 copii in grupa (gradinita particulara) la 33.

Copii noi, pe care nu ii cunoaste, alta doamna, alte cerinte.

A fost bine in prima zi de scoala, aveam eu emorii mai mari decat Gogoasa mea, care a stat frumos la careu, si a asteptat sa se termine ceremonia, a stat cuminte in banca, totul bine si frumos.

Mi se transmite dupa prima saptamana de scoala (vineri), ca a fost un conflict cu un alt baietel, cu care s-a batut.

Nu pot sa descriu sentimentul pe care l-am avut cand, luni dimineata cand l-am dus la scoala, Doamna Invataroare ma opreste, de fata cu alte doua mamici si imi spune ca Gogoasa mea s-a batut cu colegul de banca dupa ora de engleza (ea nu a fost prezenta), si ca i-a gasit plangand pe amandoi. Solutia dansei a fost sa ii mute, sa nu mai stea impreuna, solutie cu care am fost deacord.

Ma simteam ca atunci cand, la scoala, si te scoata profesorul in fata clasei ca sa te dea exemplu negativ celorlalti.

Celelalte doua mamici se uitau la mine intelegand parca nodul pe care il aveam brusc in gat.

Doamna a gestionat perfect situatia, a aflat cauza certei (amandoi erau la fel de vinovati si au lovit ambii in egala masura) si prin urmare i-a despartit.

Am rasuflat usurata ca nu a patit nimeni nimic, dar am ramas surprinsa ca, in primul rand, el nu mi-a spus nimic despre asta, desi imi facusem un obiceiul din a-l intreba mereu cum a fost la scoala, si daca a avut probleme.

Buuun, promit Doamnei ca o sa am o discutie serioasa cu el despre asta si nu se va mai intmpla.

Seara, il intreb ce s-a intamplat si, printre suspine imi explica cum el i-a imprumutat creionul baietelului, celalalt baietel nu vroia sa i-l dea inapoi pentru ca nu terminase ce avea de facut,etc…

Am intrebat bineinteles, cine a lovit primul (pentru mine asta conta ..hmm) si am aflat ca celalalt baietel a lovit primul, dar asta pentru ca al meu, tragea cu forta de creionul tinut ostatic.

Ii explic frumos ca nu trebuie sa lovim pe nimeni, indiferent de motiv, si ca, de acum, cand are o problema sa ii spuna Doamnei si sa o rezolve impreuna. Totul bine si frumos, a promis ca nu se mai repeta.

Mai trece o saptamana si apare alt incident, alt baietel cu care s-a certat, alta mutare din banca. Eram exasperata. Alta discutie, dar mai aprinsa, alte lacrimi, alte motive (noul coleg ii aruncase pe jos cornul pe care trebuia sa il manance la pranz si asa a ramas fara mancare).

Deja mi se puneau noduri in stomac dimineata cand intram in scoala de frica sa nu mai fiu atentionata.

In saptamana 3, il duc dimineata la clasa, si aud o conversatie intre Doamna Invatatoare si alta mamica, in care, mamica repsectiva, saraca :(, era atentionata ca al ei baietel a lovit cu picioarele in spate alti 3 la ora in care se jucau cu jocurile de masa din clasa, pe jos.

Ciudat, dar primul meu gand a fost: “de ce se jucau pe jos? nu e rece?” Daaa am realizat ca, usor-usor ma puteam detasa de problema asta, ca Gogoasa mea era la fel ca si ceilalti copii.

Da, el care venea la mine plangand in hohote cand un alt copil din parc il impingea ca sa il dea la o parte, acum impartea ceea ce primea si el: lovituri.

Sensibilul meu nu mai era asa de sensibil. Aveam sentimente contradictorii: unul care ma facea sa ma simt prost ca e cam iute la furie si bataus, si altul mandra ca nu se lasa calcat in picoare si dat la o parte.

Toate astea au incetat dupa primele 3 saptamani in care toti cei 33 de copii au ajuns sa se cunoasca, ai caror parinti au discutat cu ei si i-au facut sa inteleaga ca violenta nu e o solutie, si acum, desi se mai ciondane ei, sunt prieteni si se duc cu bucurie la scoala.

Cred ca atmosfera s-a detensionat si datorita Doamnei Invatatoare care a pus reguli stricte legat de bataile in scoala, de faptul ca ii trateaza pe toti la fel.

Dar ce faci atunci cand ai copilul in clasa cu altii ai caror parinti le transmit ca mai bine sa bata decat sa fie batuti, in care Doamna Invatatoare nu are niciun fel de autoritate, si tu, stai si te gandesti…daca tu ii spui sa nu dea, si el doar primeste…e bine?

Eu inca  nu stiu raspunsul la intrebarea asta, si sper sa fie bine pana termina scoala…mai sunt doar 8 ani si jumatate :)

 

sursa foto: www.movieweb.com

Share this post

No comments

Add yours